Scena in He’s just not that  into you – Janine Gunders (Jennifer Connelly) are de ales intre parchet masiv si parchet laminat pentru noua casa in care se va muta cu sotul ei.  Decizie banala aparent, insa comparatia pe care o face este excelenta – parchetul laminat, doar o imitatie estetica a celui masiv este ca o relatie intre doi oameni lipsita de esenta si de trainicie.  Parchetul laminat reprezinta decizia de a alege ceva temporar, care sa arate bine la exterior, dar care despre care stii ca nu va rezista mult.

Cine ar putea spune daca nu cumva mobilierul pe care il alegem nu  reflecta cumva  modul in care ne comportam in relatiile noastre? Care sunt implicatiile pe care facilitatea de a beneficia de un mobilier ieftin, usor de transportat, de montat, aruncat si schimbat le are?

Ne  mutam cu chirie, ne cumparam mobilier, ne schimbam din nou locuinta, plimbam mobilierul dupa noi si il  mai schimbam inca o data si in tot procesul asta incepem sa apreciem mobilierul usor, care nu ne incurca, care nu ne trage in urma si nici nu ne ancoreaza in timp.

O legatura exista si a existat dintotdeauna intre casa in care locuim si relatia pe care o avem. Nu degeaba, unii se refera la casnicie ca fiind casa – casa de piatra (casnicie solida), a da din casa,  amanta le-a spart casa etc. Asadar, oamenilor le place sa identifice casnicia pe care o au cu locuinta in care traiesc. De aceea Janine uraste parchetul laminat, pentru ca stie ce semnificatie are si, poate, ce influenta poate avea asupra casniciei ei. Relatia pe care personajul o are are neaparata nevoie de parchet masiv, nu isi permite sa se mai joace cu suprafetele superficiale.

Advertisements